ȘCOALA GENERALA BANIA



Primele şcoli menţionate sau consemnate pe cărţile bisericeşti, în Valea Almăjului, au fost: Bozovici 1765-1790, Prigor 1782, Bănia 1783, Rudăria 1784, Prilipeţ 1797, Lăpuşnicu Mare 1789, Dalboşeţ 1796, Borloveni-Pătaş 1791, Gîrbovăţ 1812, etc

După anul 1786, i-au fiinţă şcolile naţionale în toate localităţile almăjene.8 În aceste şcoli limba germană nu mai era obligatorie. Trebuia să existe însă, la nivel local, o colaborare perfectă între învăţător, care avea rolul didactic principal, preotul care se ocupa de catehizarea copiilor şi ofiţerul sau subofiţerul care se ocupa de întregul proces de învăţământ.

În prima fază, la şcoala din Bănia, salariul dascălului era asigurat de sfatul obştii sau de comună, prin darea pe care o plăteau comunioanele (aruncul). Pentru a întregi salariul dascălului (care era greu de realizat) protopopul Nicolae Stoica de Haţeg introduce cele trei tasuri în biserică; primul tas pentru biserică, al doilea pentru dascăl şi al treilea pentru nevoiaşi. Nu este de mirare că dascălul era şi cantor, fiind oarecum dependent de biserică.

Şcoala era din lemn, întrucât într-un raport se spunea, că în anul 1802-1804 şcolile erau din bârne.

În anul 1833 în Bănia se construieşte o şcoală din piatră şi cărămidă, copiii fiind obligaţi până la vârsta de 12 ani să vină la şcoală. Cu toate că erau prevăzute şi pedepse pentru cei care nu îşi trimiteau copiii la şcoală, foarte mulţi copii rămâneau neşcolarizaţi.

Până la desfiinţarea Graniţei militare în 1872 numirea dascălilor cădea în sarcina regimentului. Pentru pregătirea învăţătorilor funcţiona „şcoala clericală” din Vîrşeţ care avea 24 de locuri, în două serii sau „curgeri”.

Începând cu anul 1872 când Almăjul este alipit la Ungaria, iar Regimentul de Graniţă Româno-Bănăţean desfiinţat, începe o nouă etapă pentru şcoală. Este etapa deznaţionalizării şi a maghiarizării forţate.

Învăţătorii nu mai puteau preda în clasă dacă nu ştiau limba maghiară, sau dacă nu aveau interes să o înveţe. Şcolile şi învăţământul românesc, decad. În anul 1898 şcoala din Bănia devine şcoală confesională.

Legea contelui Appony din 1907 întrece orice măsură a bunului simţ. În şcolile din Almăj cărţile româneşti sunt aruncate pe foc sub privirile înlăcrimate ale copiilor şi dascălilor. Peste noapte, Nicolae şi Ion devin Mikloş şi Ianoş, iar dascălii care îndrăznesc să vorbească în clasă româneşte, sunt destituiţi.

Sfârşitul primului război mondial atrage după sine şi dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar. Unirea cu România a deschis noi perspective învăţământului românesc.

Integrarea în România, are ca efect transformări spectaculoase privind învăţământul. Prin legea din 1924 se trece la învăţământul obligatoriu de 7 clase. Pentru că erau foarte mulţi neştiutori de carte, între anii 1925şi 1929, s-au organizat în fiecare an şcolar, cursuri pentru adulţi.

După ce a funcţionat trei ani în Lăpuşnicu Mare, învăţătorul Novac Găvan a venit în anul 1925 la şcoala din Bănia. Întreaga viaţă şi activitate a acestui om este legată de şcoală. Va fi învăţător şi director până în anul 1951, la pensionare.

Şi astăzi, după aproape 60 de ani, imaginea dascălului autoritar şi bun pedagog este prezentă în amintirea celor care iau fost elevi. Avea un talent deosebit pentru pictură. Pentru că banii erau puţini, executa picturi la comandă, făcând copii după pânze celebre. „Nu i-a fost niciodată ruşine să lucreze” ne spune fiica sa, Eugenia Eftescu. În vacanţă a lucrat chiar la pădure „la rol” pentru a aduna bani să construiască copiilor case. Conversiunea l-a făcut să piardă tot ce adunase. Moartea soţiei a fost încă o lovitură grea. Materialele adunate s-au risipit, iar sănătatea i s-a şubrezit. Mobilizat pe front în anul 1942 se va întoarce bolnav de plămâni fiind în cele din urmă pensionat.

În anul 1929, din iniţiativa sa, se va înfiinţa corul din Bănia.

Prin mărirea duratei de şcolarizare de la 4 clase, la 7 clase, şcoala devenise neîncăpătoare şi nefuncţională. Astfel, între anii 1926-1927 se construiesc încă două săli de clasă, la Bănia. Aceste săli au fost construite de către comună, fără nici un ajutor de la stat.

Războiul a avut repercursiuni multiple atât în plan economic, cât şi în plan social. Acestea sunt vizibile inclusiv în situaţia şcolară pe anul 1944-1945, când, din cei 164 de elevi înscrişi, 57 sunt declaraţi repetenţi. Cu siguranţă că aceşti elevi care reprezentau o treime din totalul celor înscrişi, nu au frecventat şcoala fiind perioada războiului. Imediat după război, situaţia şcolară se redresează.

În anul 1948, prin reforma învăţământului, se trece din nou la sistemul cu 4 clase primare. Astfel în anul şcolar 1948/1949 la şcoala din Bănia erau înscrişi 116 elevi.

În anul 1957 şcoala din Bănia a devenit Şcoală elementară de 7 ani. Întrucât spaţiul şcolii era prea mic, s-a trecut la construirea altor săli de clasă. Şcoala bătrână a fost amenajată ca şi Cămin cultural, iar toate sălile de clasă vor fi grupate, fără a exista însă un coridor de protecţie, înspre curte. Acest coridor s-a construit în anul 1969.

În anul şcolar 1964-1965 s-a trecut la învăţământul general de 8 ani. Cei născuţi în anul 1950 au fost prima promoţie de absolvenţi ai clasei a VIII-a.

Directiva de generalizare a învăţământului de 9 şi 10 ani în mediul rural, se pune în aplicare şi la Bănia. Astfel în anul şcolar 1972/1973 va funcţiona clasa a IX-a, iar în anul şcolar 1973/1974 şi clasa a X-a. Se va renunţa apoi la această idee, pentru că şcolile din mediul rural nu erau dotate în nici un fel pentru aşa ceva.

Începând din anul 1980, pentru o perioadă de 9 ani, director al şcolii a fost profesorul Nicolae Andrei. În această perioadă s-a construit noul local de şcoală. Săpăturile pentru fundaţie au început încă în toamna anului 1979, iar dascălii erau prezenţi, având fiecare de săpat câte 3 metri de şanţ, de 1,20 metri adâncime şi 0,80 metri lăţime, spre a fi exemplu pentru ceilalţi cetăţeni. Devizul pentru întreaga construcţie a şcolii era calculat în 1979 la 1.230.000 lei. În anul 1985 acest deviz s-a recalculat, ajungându-se la valoarea de 1.523.700 lei.

La început şcoala era prevăzută cu parter plus două nivele, ceea ce era neconvenabil şi nefuncţional. Apoi s-a extins proiectul, renunţându-se la ultimul nivel.

Întrucât grădiniţa nu era cuprinsă în acest proiect (făcut în birou) după un anumit standard, cadrele didactice au mers prin sat şi au adunat bani de la cetăţeni, pentru a se extinde iarăşi construcţia. Nu ne-am aşteptat să găsim atâta înţelegere de la oameni. Chiar şi bătrâni care nu aveau copii contribuiau cu bani pentru şcoală. Timp de 9 ani cât a durat construcţia şcolii a fost un adevărat calvar pentru tânărul director şi pentru celelalte cadre didactice întrucât şcoala s-a construit în cea mai mare parte prin muncă voluntară. Chiar şi duminica, câte doi dascăli împreună cu părinţii de la clasele respective precum şi un reprezentant al primăriei erau prezenţi la lucru.Va fi incredibil pentru posteritate că dascălii: Nicolae Andrei, Iancu Cleşnescu, Dumitru Borchescu, Gheorghe Pirtea, au tăiat cu drujba şi au tras cu caii în pădure gorunii pentru a pardosi parterul şcolii. Şi tot incredibil, că dascălii şcolii din Bănia, femei şi bărbaţi au turnat cu ciment coridoarele şcolii, pentru a putea intra în toamna lui 1989 în şcoala nouă.

În vara lui 1989 şcoala a fost dotată cu mobilier pentru grădiniţă şi pentru ciclul primar.

S-au continuat lucrările la etaj şi pe parcurs ce sălile de clasă au fost pardosite au intrat în şcoala nouă şi clasele VVIII.

Din toamna lui 1989 şi până în 2006 director al şcolii a fost iarăşi profesorul Iancu Cleşnescu. Cei mai „longevivi”

Directori ai acestei şcoli: Novac Găvan şi Iancu Cleşnescu, au condus fiecare câte 23 de ani destinele învăţământului din Bănia.

Şcoala din Bănia este una dintre cele mai mari clădiri din Almăj.

Începând din anul 2006, director al Şcolii cu clasele I-VIII Bănia, este institutorul Popistaş Adrian Pavel.

Şcoala veche a fost demolată în anul 2001 şi în locul ei s-a făcut parcul din faţa şcolii, schimbând total aspectul centrului civic al comunei.

În anul 2006 Şcoala din Bănia a beneficiat de investiţii mari şi a fost dotată cu încălzire centrală. În luna februarie 2007 clasele gimnaziale au fost dotate cu mobilier nou, prin grija Inspectoratului Şcolar.